Презентация на тему Sisteme parazitare

                 

  Planul:

1
1)Rolul paraziților asupra sănătății animalelor

2)Ecto și endo paraziți la animale

3)Locul ecologic al paraziților

4)Aspectul ecologic asupra combaterii paraziților

două organisme de specii diferite, în cadrul căreia un

organism folosește celălalt organism, parțial sau în totalitate, ca mediu necesar de viață; mod de viață specific paraziților.
   Parazitismul poate fi grupat in diferite categorii:
1)Obligatoriu
2)Facultativ
3)Accidental

de maximă securitate mai ales pentru faptul că o

serie de paraziți se pot transmite la om, producînd imbolnăviri, uneori severe cu forme complicate, unele dintre boli fiind chiar letale.
  Desi majoritatea animalelor  sunt infestate cu paraziți intestinali, la un moment dat, multi dintre acestia dezvoltă o imunitate specifica ce ține populația de paraziți sub control. Aceasta imunitate poate fi “ruptă” in condiții de stress sau boală. Atunci cînd se intamplă, paraziții se inmulțesc si pot produce semne de infecție intestinală, cum ar fi: diaree, pierderea in greutate, anemie, si defecare cu sange.

atunci cand acestia sunt in stadiu larvar si migreaza

in tesuturi. Acesti paraziti sunt: Ascarizi, Viermi cu carlig si Oxiuri.    Medicamentele imunosupresoare, ca de ex. cortizonul, activeaza multe larve de Viermi cu carlig inchistate; in aceeasi masură si evenimentele stresante, cum ar fi gestația, intervențiile chirurgicale, bolile severe, traumatismele și tulburările emoționale (transportul sau schimbarea adapostului).

gazdă şi pot rămâne „pe punte”. Aceştia sunt numiţi ectoparaziţi (ecto=afară).Exemple

de ectoparaziţi avem puricele şi căpuşa. Alţi paraziţi se mută în cabinele interioare ale gazdei şi sunt numiţi endoparaziţi (endo=înăuntru). Limbricii, viermii la inimă şi teniile sunt exemple de endoparaziţi.

aceste tipuri de paraziți cu care un animal poate

fi infestata. Unii pot cauza probleme serioase daca sunt in numar mare, pe cand altii pot trăi fără a afecta în vreun fel animalul daca sunt in numar mic. 
  Printre paraziții care fac parte din endoparaziți sunt:Cryptosporidium-Dand apa contaminată cu protozoare animalului  sau dandu-i hrana vie pe care să o manance sunt doua variante in care animalul  poate lua Cryptosporidium. Acest mic parazit este si zoonotic, adica contaminează și la om . Cauzează diaree teribilă și pierdere in greutate, asa cum se intamplă in cazul multor paraziți intestinali.
Oxiurile- Cunoscuti si sub numele de trichină, sunt imposibil de observat cu ochiul liber.De asemenea si oamenii pot lua astfel de paraziti.
Amoeba-un alt parazit microscopic ce se transmite prin apa infestată pe care o bea animalul. Produce probleme precum: voma, diaree, letargie, scaune cu sange. Poate fi depistata doar la microscop.  

pot fi vazuți in fecale cu ochiul liber.
Viermii cu

carlig- Acesti viermi cu carlig se infig in intestinele animalului cauzînd astfel sangerare.
Viermii plati-Pierderea in greutate este cauzata de catre acesti paraziti.

nisip, etc., pot transmite diverse boli la oameni, caini,

pisici si alte animale. Acești paraziți externi sunt numiți „vectori” si bolile transmise de ei sunt numite „boli vectoriale”. Dirofilarioza, virusul „West Nile”si boala „Lyme” sunt doar trei exemple de boli transmise de ectoparaziti la oameni si animalele de companie.

ale lor.
La începutul primăverii sunt întâlnite condiţiile ideale care

favorizează parazitismul animalelor.
O parte din aceşti factori sunt legaţi de imunitatea scăzută, însă cel mai mare impact îl au factorii de mediu (creşterea temperaturii, umiditatea crescută, vegetaţia abundentă), care cresc riscul de infestare cu paraziţi externi.
Cea mai importantă sursă de paraziţi o reprezintă contaminarea mediului ambiant.

infestat, depreciază calitatea blănii si pielii, organele sau carnea

in care se constata prezenta parazitilor nu pot fi valorificate, apar cheltuielile pentru tratamentul medicamentos si convalescenta animalului bolnav.
Pentru combatrea parazitilor, la animalele de productie se impun obligatoriu masuri de control si prevenție, care sunt stabilite in principal prin programe strategice naționale și constau in tratamente cu substanțe chimice si masuri igienico-sanitare. 

la pășunat (primavara) și inainte de intarea in stabulație

(toamna) și ori de cîte ori se constaă infestarea.
Din păcate, utilizarea abuzivă si inadecvată a medicamentelor antiparazitare a condus la fenomene de rezistentă la antihelmintice la oi, capre, vaci, porci sau cai.
O masură extrem de eficienta in controlul infestarilor cu paraziti este administrarea unor suplimente nutriționale care contin anumite substanțe naturale cu rol in prevenirea bolilor parazitare.
Controlul parazitilor este de acum in mana medicilor veterinari, care  vor asigura ca animalele să   primească doza potrivita, la timpul potrivit de medicamente antiparazitare.